Materiale de construcții

Totalitatea materialelor care contribuie la execuția unei construcții poartă denumirea de materiale de construcții. Stabilitatea materialelor care concură la realizarea unei construcții necesită cunoașterea proprietăților lor fizico-mecanice și chimice, cât și comportarea lor la diferitele acțiuni și agenții distructivi la care sunt supuse în timpul punerii în operă și a exploatării.

Lemnul

Este unul din cele mai vechi materiale de construcție și este folosit pentru structuri de rezistență, acoperișuri, finisaje cât și pentru cofraje la betoane. Ca material de rezistență, lemnul prezintă o serie de avantaje și anume: se prelucrează ușor, se asamblează ușor cu cuie, buloane, scoabe etc.; se manipulează ușor datorită greutății specifice reduse; este un bun izolator termic și fonic; aspect frumos.

Domeniul de utilizare este însă limitat datorită dezavantajelor și anume:

• se aprinde și arde ușor;
• este puțin rezistent la acțiunea apei și este atacat de insecte;
• proprietăți mecanice nesatisfăcătoare;
• dimensiunile pieselor sunt limitate atât în secțiunea transversală cât și ca lungime:
• durata de exploatare este redusă;
• prezintă defecte (noduri, crăpături).

Piatra naturală

Aceasta reprezintă amestecuri naturale din minerale care formează rocile, substanțe solide, omogene fizico-chimic, cu structură cristalină sau amorfă. Este un material des folosit în construcții și cu tradiție datorită calităților sale și anume:

• se găsește în majoritatea zonelor din țara noastră;
• are rezistență mare la compresiune și uzură;
• durabilitate în timp;
• aspect natural frumos;
• poate fi folosit atât la execuția elementelor de rezistență cât și la decorațiuni.

Betonul

Betonul este o piatră artificială, obținut prin întărirea unui amestec omogen din liant, agregat și apă. În betoane, partea activă este liantul iar partea practic inertă este amestecul de nisip și pietriș sau piatră spartă, numit și agregat. Betonul simplu, asemeni pietrei naturale, rezistă bine la uzură și compresiune dar are rezistențe mici la întindere (de 15-20 ori mai mici decât rezistența la compresiune). Betonul armat se obține prin asocierea rațională a betonului simplu cu armături de oțel sub formă de bare, plase sudate sau profiluri care conlucrează cu betonul. În această asociere, armăturile au rolul de a prelua în totalitate eforturile de întindere. Betoanele sunt foarte variate în privința proprietăților tehnice, din cauza marii varietăți a naturii componenților și a raportului acestora în amestecul de beton. Dintre clasificările betoanelor, cele mai importante sunt acelea care se referă la caracteristicile lor tehnice și anume: greutatea specifică aparentă, rezistența mecanică, permeabilitatea și gelivitatea.